Despre noi

INCURSIUNE ÎN ISTORIA MIŞCĂRII ROTARIENE

Documentele vremii consemnează că la data de 23 februarie 1905, în oraşul Chicago din SUA, avocatul Paul Harris a propus unui grup de prieteni, de profesii diferite, între care un inginer minier, un negustor de cărbune şi un croitor, oameni cu un statut social recunoscut şi o ţinută morală ireproşabilă să se constituie într-o asociaţie, un club a cărui menire a fost aceea de a se pune în slujba comunităţii prin servicii care să fie deasupra interesului personal, adică să nu creeze privilegii pentru vreunul dintre membrii săi. Întâlnirile se desfăşurau săptămânal, prin rotaţie, la domiciliul fiecărui membru, iar anual conducerea, aleasă în mod democratic, se schimba. Cu timpul clubul şi-a stabilit un sediu, o adresă ca loc de reuniune a membrilor săi.

Datorită caracterului său deschis, transparent, această iniţiativă, transformată în vocaţie, s-a dezvoltat în ritm rapid în Statele Unite (din San Francisco până în New York), Canada, şi apoi în toată lumea. Deja în 1925 existau 200 de cluburi, cu peste 20.000 de membri. Printre aceştia se aflau numeroşi intelectuali ai vremii, avocaţi, medici, politicieni.
În 1910, Paul Harris devine primul preşedinte al Rotary International, de atunci criteriul «un preşedinte, un an» aplicându-se şi la nivelul rotarian cel mai înalt. Tot atunci a fost adoptat principiul fundamental care este chintesenţa Rotary International: «A servi mai presus de tine însuţi».

În primăvara anului 1929, la Bucureşti ia fiinţă primul Club Rotary din România, din iniţiativa lui Christian Penescu-Kertsch, care a devenit şi cel dintâi preşedinte. Acesta este urmat de cluburi Rotary la Cluj şi Timişoara. Scopurile şi idealurile rotariene sunt înţelese şi acceptate de elita intelectuală a ţării, din toate domeniile de activitate – ştiinţă, artă, afaceri, rezultatul fiind înfiinţarea a încă şase cluburi la: Arad, Braşov, Câmpina, Cernăuţi, Iaşi şi Ploieşti. În anul 1936 se creează Districtul românesc format din nouă cluburi şi, care primeşte numărul 84. Efectul activităţii şi acţiunilor rotariene începe să se vadă pe întreg teritoriul ţării. Dar, în plin avânt, în toata zona central-est-europeana mişcarea rotariană este interzisă. În România această interdicţie se manifestă atât sub dictatura antonesciană cât şi sub dictatura comunistă.

Mişcarea rotariană din România renaşte după Revoluţia din Decembrie 1989, beneficiind de reinstaurarea democraţiei şi de larga deschidere internaţională. Astfel, în anul 1992 se reînfiinţează Clubul Rotary Bucureşti, cu sprijinul rotarienilor francezi. El va fi urmat imediat, ca şi prima dată, de cluburile din Cluj şi Timişoara, pentru ca în luna iunie 1996 să existe în România 13 cluburi – între care şi Clubul Rotary Râmnicu Vâlcea, care faceau parte Districtul 1160 din Paris.

La 1 iulie 1996, România depăşeste un alt prag, cluburile sale, împreună cu cele din Republica Moldova fiind definite de Rotary International drept “zonă de expansiune rotariană”. Comitetul international îl desemnează pe rotarianul elvetian Jorg Tschopp drept “administrator prezidenţial pentru expansiune”. Rezultatul este impresionant – în mai puţin de trei ani, numărul cluburilor ajunge la 30.

Se înregistrează şi două premiere: primul Club Rotary la Chişinău şi cel de-al doilea club de gen într-un oraş românesc, în Capitală înfiinţându-se Clubul Rotary Bucureşti-Continental.

Vreme de şase ani acţiunile şi implicarea rotariană în proiecte destinate comunităţilor locale de numărul tot mai mare de cluburi şi, evident de membri activi, au adus în România si Republica Moldova aproape şase milioane de dolari, drept pentru care redobândirea statutului de district a devenit nu numai un deziderat, ci şi o necesitate. Acest eveniment s-a petrecut la 1 septembrie 1999, când comitetul Rotary International şi preşedintele Carlo Ravizza au decis ca în România şi Republica Moldova cluburile Rotary vor face parte din propriul lor District, numarul 2241. Dupa Polonia (1998), Cehia si Slovacia (reunite într-un singur district în 1999), România a dobândit propriul district.
În anul 2016 în România activează 120 de cluburi cu circa 3.000 de membri, iar în lume există peste 32.000 cluburi în 200 de ţări şi 1,2 milioane rotarieni.

Dar care sunt resorturile care au determinat creşterea semnificaţiei mişcării rotariene pe plan local, naţional şi în viaţa internaţională şi continuă să suscite un larg interes în rândul celor care dincolo de interesele personale sunt animaţi de dorinţa de a servi în mod altruist şi interesele comunităţii?

Obiectul Rotary este de a încuraja şi a găzdui idealul de servicii, pe baza unei acţiuni eficiente şi, în particular, de a susţine:

  • dezvoltarea cunoştintelor ca oportunităţi de servicii;
  • standarde etice înalte în afaceri şi profesii, recunoaşterea meritelor profesiilor şi demnitatea ocupaţiei fiecărui Rotarian ca o oportunitate de a servi societăţii;
  • aplicarea de către fiecare rotarian a idealului de servicii, în afaceri şi în viaţa comunitară;
  • promovarea înţelegerii, bunăvoinţei şi păcii internaţionale printr-o lume de afaceri unite şi prin profesionişti uniţi în idealul de servicii.
    Din anul 1943 rotarienii au adoptat Testul celor patru căi, care poate fi aplicat în orice tip de relaţie socială, economică sau politică:
  1. Este acesta adevărul?
  2. Este drept pentru toţi cei implicaţi?
  3. Va duce la sporirea bunăvoinţei şi la o mai bună prietenie?
  4. Va fi benefic pentru toţi cei implicaţi?

În eforturile sale de a îmbunatăţi condiţia umană Rotary International colaborează cu organizaţii umanitare sau civice, precum şi cu agenţii guvernamentale ale multor naţiuni. Ca recunoaştere a contribuţiei la Rotary International este singura organizaţie de acest gen din lume care are un reprezentant oficial la Organizaţia Naţunilor Unite cu rang de ambasador.

Iar pentru ca ca valorile clubului să reziste timpului, ROTARY a dezvoltat subsidiare de juniori – INTERACT si ROTARACT, de femei – INNER WHEEL, formule prin care lărgeşte aria de cuprindere în rândul acestor categorii de membri.
Pe scurt, un Club Rotary este o asociaţie de egali, fiecare membru fiind recunoscut profesional în domeniul său de activitate, persoane de caracter şi care se bucură de o reputaţie recunoscută, lucrând ca buni profesionisti, lideri ai comunitatilor locale.
Rotary promovează idealul de a servi binele public în profesie şi în societate, dând dovadă de integritate. Cultivarea relaţiilor personale între reprezentantii diferitelor profesiuni şi meserii din comunitatea locală înseamna recunoaşterea valorii oricărei activităţi utile.


Rotary Club Râmnicu Vâlcea este dedicat, prin activitatea sa, comunității de aici, contribuind astfel la rezolvarea unora dintre problemele umane și comunitare, identificate de Rotarieni sau semnalate de specialiști, autorități locale, oameni aflați în nevoie.

Rotary Club Râmnicu Vâlcea este deschis comunicării permanente cu instituții și persoane interesate de activitatea sa, de susținerea prin voluntariat și donații a acțiunilor și proiectelor destinate comunității în care acționează. Te invităm, așadar, să te alături Rotarienilor cu contribuția ta, utilizând acest mijloc de comunicare și datele de contact ale Rotary Club Râmnicu Vâlcea.

Contactele internationale ulterioare anului 1989 (anul abolirii comunismului in Romania) au creat premisele infintarii unui club al Rotary International in Ramnicu Valcea.
In anul 1995 cu sprijinul lui Nicolas Laux, directorul general al Vilmar SA, al cluburilor Rotary din Albi si Celles din Franta precum si Rotary Club Bucuresti s-a reusit infintarea Clubului Rotary Ramnicu Valcea impreuna cu un grup de entuziasti, care intruneau pe cei mai buni profesionisti din domenii economice diferite.


In anul 1996 a inceput schimbul de tineri intre 16-18 ani, una din cele mai utile activitati a Rotary International pentru ca se refera la educatia internationala a copiilor inceputa intr-o perioada cand in Romania actiunea era de neconceput. Schimbul de tineri a inceput avandu-l pe rotarianul american Jack Schraeter ca partener, iar primul elev de schimb valcean care a avut “curajul” sa plece in Canada a fost Petria Petre Ticino, caruia i-a urmat Ana Fiera, fiica rotarianului Dan Fiera, in Statele Unite ale Americii.
Primul presedinte si fondatorul clubului, Valentin Cismaru a fost cooptat in conducerea unei structuri infintate de Rotary International (Rotary Presidential Area), prin intermediul careia s-a derulat procesul de infintare a Districtului romanesc, condusa de Jorg Tchopp, guvernator al districtului elvetian.

Districtul 2241 care cuprinde Romania si Moldova, a fost inaugurat in anul 1999 printr-un concert sustinut in sala Ateneului Roman din Bucuresti, cu participarea lui Carlo Ravizza, Presedintele din acel an al Rotary International.

In anul Rotarian 2001-2002 Valentin Cismaru a fost Guvernator al Districtului 2241, perioada in care a lansat site-ul acestuia www.rotary2241.org, a infintat organizatiile care sa reprezinte juridic Districtul si Fundatia acestuia.

In acea perioada a fost cea mai importanta expansiune a districtului romanesc fiind infintate 15 cluburi, fapt pentru care guvernatorul a primit distinctia de apreciere a Presedintelui Rotary International Richard D. King. De remarcat ca in intreaga lume s-a realizat o expansiune a cluburilor peste media anilor anteriori cee ace a facut pe Presedintele RI sa-si numeasca generatia lui de cca 500 de guvernatori “Regal Eagle” si cu care organizeaza intalniri speciale la fiecare Conventie a Rotary International.
In primavara anului 2002, am beneficiat de vizita Presedintelui Richard King, iar intalnirea a avut loc la Hotelul Marriott in Bucuresti. Au participat rotarieni din intreaga zona de est a Europei, iar autoritatile romane au fost reprezentate de primul ministru din acea vreme Adrian Nastase.
La conferinta districtuala de incheiere a mandatului, in Cluj, a participat Secretarul General al Rotary International Edwin Futa, trimis special al Presedintelui pentru a superviza modul de functionare a noului district.